Blaga spune: "Umilit de fiecare piatra care stie cum trebuie in lume sa stea, umilit de fiecare copac care-si inalta menirea ...".
         Ar trebui sa ma simt umilit de conditia de om, de faptul ca nu-mi cunosc rostul si sunt mereu cautare in loc sa fiu certitudine? Poate, dar azi ma simt dimpotriva victorios in fata fiecarui lucru. De ce? Pentru ca azi vad fiecare lucru ca pe un raspuns. O piatra, o frunza, un pom, toate sunt raspunsuri, si toate valoreaza enorm, dar azi simt ca nici un raspuns nu valoreaza la fel de mult ca o intrebare. Si intr-o lume de raspunsuri ma simt orgolios, pentru ca sunt om - si deci sunt intrebare, sunt om si deci sunt o taina, sunt  om - intrebare - taina. Intr-o lume de raspunsuri eu sunt mirarea, intrebarea si taina.


     

Timp fecundat



      Lumea din nuca
      Gandul naluca
      Dor de lumina
      Azi o inchina

      Oul cu miez
      Are samanta
      Mirabil crez
      Ca va fi univers

      Graul din brazda
      Astazi visaza
      Sa incolteasca
      Spic sa rodeasca

       Toate cu toate
       Orgii fermecate
        Peste cetate
        Freamata-n noapte

       Timp incoltind
       Timp fecundat
       Timp rasarit
       Dintr-un iubit

Izvor visand spre fluviu



      Intre atatea
      Ravnitoare
      Izvoare
      Ce greu
      Ca tocmai tu
      Sa cresti
      Sa devii
      Fluviu.